Comandantul Școlii Militare de Maiștri Militari a Forțelor Navale, comandorul Valentin Nae, maistrul militar de comandă al unității, Mmpr. Laurențiu Dragomir și o grupă de elevi militari au participat marți, 14 noiembrie, la manifestările solemne dedicate aniversării celor 145 de ani de la revenirea Dobrogei sub autoritate și administrație românească.

Reprezentanții instituției militare de învățământ au asistat la slujba religioasă oficiată în memoria eroilor care au făcut actul suprem de jertfă în numele obținerii Independenței de stat a României, între anii 1877-1878, la monumentul din parcul „Regina Maria” din Constanța. De asemenea, elevii militari au stat umăr la umăr cu membrii asociațiilor de reconstituire istorică, într-un tablou care să ilustreze continuitatea nealterată dintre trecut și prezent.

***

Sărbătorim astăzi o zi cu semnificație deosebită pentru dobrogeni, în special, pentru români, în general, dar și pentru ceea ce reprezintă Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale. Pe 14 noiembrie 1878, Dobrogea reintra, oficial, în componența statului român modern. La acea dată a fost citită, la Brăila, „Proclamația către dobrogeni“ a Principelui României Carol I de Hohenzollern, care consfințea preluarea de către România a administrației acestei provincii.

Congresul de pace de la Berlin, din iunie – iulie 1878, a recunoscut dreptul istoric al României asupra ținutului dobrogean. Unirea Dobrogei cu Patria Mamă reprezenta, după unirea Moldovei cu Ţara Românească din 1859, o nouă şi importantă etapă în procesul de desăvârşire a unităţii de stat a românilor, proces încheiat prin Marea Unire din 1918.

Fără Războiul ruso – româno – turc sau de Independență, așa cum este el cunoscut, România ar fi rămas poate o țară strict riverană Dunării. Prin recâștigarea Dobrogei, Patria Mamă a reîntregit ținutul lăsat moștenire de Mircea cel Bătrân, primul suveran care a domnit până la „marea cea mare”.

Notabilă este și contribuția desăvârșită a Marinei Militare Regale române la câștigarea Războiului de Independență dintre 1877-1878. Sub comanda maiorului de atunci Nicolae Dumitrescu-Maican, Flotila Română a înfruntat temuta flotă otomană de pe Dunăre, deși raportul de forțe era clar în defavoarea românilor.  Istoria consemnează și o faptă de glorie care îl are în centru pe amiralul, maior la acea vreme, Ioan Murgescu.

În noaptea de 12/13 mai 1877, gruparea de şalupe torpiloare în frunte cu  „Rândunica”, la bordul căreia se afla și maiorul Ioan Murgescu, a atacat luând prin surprindere, cu torpile de școndru, şi scufundat monitorul otoman „Seyfi”. În cadrul operațiunilor de acoperire strategică a Dunării, navele românești au instalat baraje de mine în diferite puncte ale fluviului şi au efectuat transporturi de trupe, tehnică de luptă şi muniţie, precum şi materiale pentru construirea podurilor de vase peste fluviu.

Acțiunilor navale li s-au alăturat tragerile de artilerie executate de bateriile de coastă de la Calafat, încadrate în cea mai mare parte cu marinari ai Flotilei. În urma solicitării guvernului rus, Flotila de Război a sprijinit construirea şi apărarea primului pod peste Dunăre de la Siliștioara-Măgura.
Prin scufundarea la 7 noiembrie 1877, de către bateria de mortiere „Perseverența” a celui de-al doilea monitor otoman „Podgorice”, una dintre navele cu cea mai mare putere de foc de pe Dunăre, Marina Română a limitat posibilitățile de manevră şi acţiune pe fluviu a turcilor.

După capitularea trupelor otomane conduse de Osman Pașa la Plevna și în urma victoriilor obținute la Smârdan şi Vidin, trupele române din Bulgaria au fost transportate în ţară, pe Dunăre cu navele Flotilei, după cum consemnează într-una din lucrările sale comandorul (r) Marian Moșneagu.
Având Dobrogea în componență și o flotă maritimă în plină dezvoltare, vizionarul de atunci amiral Ioan Murgescu a considerat necesară înființarea, în 1897, a Școlii de submecanici și submaeștri de marină, instituție precursoare a Școlii Militare de Maiștri Militari a Forțelor Navale. Deși școala a fost înființată inițial la Galați, pe Dunăre, la începutul secolului XX s-a mutat definitiv la malul mării, în Dobrogea, la Constanța.  De atunci continuă să asigure cei mai buni specialiști în exploatarea, întreținerea și repararea tehnicii militare și armamentului de la bordul navelor militare maritime și fluviale.

Dobrogea – ținutul bun, pornind de la potențialul economic, până la cultură și civilizație, ne-a devenit reper din toate punctele de vedere. Celebrăm, așadar, pământul dintre Dunăre și Mare și îi suntem recunoscători pentru tot ce ne oferă.

La mulți ani, Dobrogea!