Elevii de anul I ai Şcolii Militare de Maiştri Militari a Forţelor Navale au avut parte joi, 29 septembrie, de prima şedinţă de tragere reală cu armamentul individual de infanterie.

Majoritatea aştepta cu maxim interes acest moment de referinţă în cariera oricărui militar. Sub îndrumarea instructorilor militari, elevii au exersat mai bine de două săptămâni instrucţia tragerii pentru ca, în momentul zero, atunci cânde se aflau pe aliniament, cu arma încărcată şi cu ţinta în cătare, totul să decurgă perfect.

Prima tragere cu armamentul individual este, pentru mulţi, un prag psihologic. Odată cu primul glonţ eliberat pe ţeava pistolului mitralieră creşte şi barometrul siguranţei de sine. Acolo, în locaşul de pe aliniament, învăluit de unduirea zefirului, sub cerul senin de toamnă, un fior rece cuprinde trupul şi îl face să zvâcnească sub greutatea plăcilor de kevlar. Simţurile se ascut. Mirosul de iarbă se împleteşte în nări cu cel de praf de puşcă; în creier ia naştere o nouă senzaţie, o experienţă inedită, o amintire pe care memoria o va repeta, zilele următoare, în loop. Auzul devine instinctiv mai ascuţit pentru a prelua instantaneu comenzile date de conducătorul tragerii.

Patul armei este bine fixat în umăr, pupila se dilată pentru a repera perfect obiectivul de pe ţintă, arătătorul coboară pe trăgaci. „Serie gata de tragere!“ … „Asupra ţintei, foc cu foc. Executaţi!“. Pulsul creşte în ritmul zgomotului puternic al armelor în funcţiune pe aliniament. Reculul armei şi fumul emanat de gloanţe devin catalizatori ai realităţii. Urmează apoi o calmitate satisfăcătoare, iar zefirul revine la volumul iniţial. „Raportez: am terminat tragerea!“

Foto: Cosmin Chiţu